Imi place sa construiesc, imi place sa fac tot felul de lucruri, care mai de care mai ciudate, dar mai mult decat atat imi place sa iau din chestiile vechi si sa le adaug cateva detalii pentru a le imbunatati si pentru a le innoii. Cand eram mai mica imi placea sa adun toate ramasitele din materialele mamei, mai ales in acele momente cand mama termina de croit vreo rochita sau vreo bluzita pentru mine. Imi facea placere ori de cate ori puteam sa ii iau din acele capataie si sa incep sa le dau diverse forme, sa le cos cu acul, chiar daca pe atunci ma tot intepam pentru ca nu stiam prea bine cum sa cos, dar senzatia de la final, cand terminam ce imi propuneam era atat de placuta incat imi doream sa nu se termine niciodata.
Mama a avut cateva tentative in care isi dorea sa ma invete sa fac tot felul de lucruri facute hand made, dar pe atunci nu s-a lipit mare lucru de mine. Probabil ca nu aveam rabdarea necesara pentru explicatiile si indrumarile ei si de aceea ma gandeam ca poate preferam mai mult sa stau cu o carte in brate sa citesc, decat sa ascult ceea ce ea incerca sa ma invete. S-a chinuit saraca sa ma invete cate una alta, pana in clipa cand am plecat la facultate. Acela a fost momentul cand m-a lasat in pace sa ma ocup mai mult de citit, documentat si invatat. De altfel mama a fost cea care m-a obligat sa merg mai departe la facultate si nici nu m-a lasat sa ma gandesc cum ar fi sa imi gasesc poate un loc de munca. Pe atunci nu o intelegeam si eram suparata pe deciziile pe care le luasese in locul meu, dar acum cand privesc in urma, dupa atatia ani imi dau seama cata dreptate avea mama sa continui cu studiile mele, mai ales ca imi placea sa invat.
Si pentru ca mi-am dat seama cam tarziu ca sunt atrasa de lucrurile facute manual am inceput sa invat sa tricotez, sa crosetez, dar si sa incep sa creez diverse obiecte din materiale reciclabile. Nu mereu am timp pentru aceste mici detalii, dar de curand am inceput sa-mi impart timpul intre acestea si mai cu seama mi-am facut timp si pentru desen si pictura. Asa am inceput sa ma gandesc ca ar fi timpul sa incep sa fac ceva cu aceste pasiuni ale mele si tot asa au inceput sa ia viata si marturiile de botez, marturii nunta, dar si alte accesorii pentru diverse evenimente. Am crezut ca timpul este pierdut si ca nu mai pot face aceste lucruri, dar de curand cineva mi-a dat de inteles ca pentru anumite lucruri timpul nu este niciodata pierdut sau trecut. Sper ca in curand sa-mi realizez o expozitie cu taote lucrurile pe care le-am realizat.

Adaugă un comentariu