M-am hatarat ca vreau sa ma implic mult mai mult in treburile, pe care le pot face fara sa deranjez pe nimeni, fara sa fiu nevoita sa ma confrunt cu diversi oamenii, care sincer de multe ori mi-au lasat impresia ca habar nu au in ceea ce priveste munca de echipa si ce implica aceasta munca. In fine cine sunt eu sa judec, eu sunt aici doar ca sa ajut atunci cand ei au nevoie, caci asta mi s-a demonstrat de-a lungul timpului si nu este doar o vorba spusa la nervi, ci este purul adevar.
Imi palce sa caut diferite poze cu care sa-mi ajut colegii la emisiunea de seara. De fapt este singura emisiune unde pot fi eu, unde ma simt eu, singura emisiune care ma face sa ma bucur de ceea ce pot face. Imi place sa ma implic in emisiunea lor pentru ca asta ma face cu adevarat fericita si pana la urma imi aminteste de zilele in care incepusem pe acest drum, la primul trust unde am facut primii pasi in aceasta meserie. Sunt fericita pentru asta, dar in prezent mai mare este dezamagirea decat fericirea.
Dezamagirea ca nu pot face cu adevarat ceea ce imi place, ca nu imi pot dezvolta anumite abilitati si mai rau decat atat, ca din pacate am inceput sa uit micile detalii care intotdeauna au facut diferenta intre anumite produse care au iesit pe piata media. Asta ma deranjeaza cel mai mult, ca nimeni nu mai vrea sa munceasca, iar cei ce muncesc cu adevarat si se chinuie sa aduca ceva bun, ceva proaspat care sa revigoreze activitatea intregului post, tot acele persoane devin responsabile pentru neputintele celor ce sunt in fruntea postului respectiv. Am mai spus si o sa repet acest lucru: nu sunt cuvinte lasate aici la furie, ci sunt cuvintele dupa o lunga meditatie si incercarea de a lua o hotarare in ceea ce priveste viitorul meu, caci al postului nu pot stii.
Adaugă un comentariu