Mi-e dor de toate lucrurile frumoase, pe care le-am avut in copilaria mea. Mi-e atat de dor incat uneori seara mai visez acele momente magice si mai mult ca inainte acum, cam tarziu ce-i drept, am inceput sa le pretuiesc mai mult. Bunica imi lipseste tare mult si toate acele lucruri legate de ea. Ieri am simtit lipsa bunicii mai mult ca oricand. De multe ori asteptam sa vina vara, ca ea sa ajunga la tara si ca de fiecare data sa imi spuna povesti, sa ma stranga in brate si cel mai mult sa-mi dea sfaturi si sa-mi faca cele mai bune prajituri.
Am fost suparata cateva saptamani bune, pana m-am obisnuit cu gandul ca bunica nu va mai fi parte din viata mea. Dar tot cu gandul la ea m-am obisnuit sa fac anumite lucruri. Pe care de obicei nu le faceam si imi era greu sa ma mobilizez sa le fac si sa-mi rezolv problemele, care de fiecare se aglomerau, iar eu nu prea aveam chef sa le duc la bun sfarsit.
Adaugă un comentariu