Plictiseala – cuvantul de ordine in aceste zile schimbatoare, caci acum este cald si bine, acum apar stropii de ploaie. Nici nu am energie pentru a face ceva, dar nici nu pot sta intr-un loc pentru a lenevii asa cum fac multi din oamenii pe care ii cunosc. Macar daca as fi putut si eu dormi ceva, macar o jumatate de ora nu mai spun de zilele, pe care altii le dorm fara sa le pese de ce se intampla in jurul lor. Cel mai urat lucru este acela ca stiu, dar nu vreau sa dau nume de persoane care pierd asa timpul, dormind sau preferand sa stea degeaba atarnati intr-un colt si enervand pe altii.
Ma intreb oare ce o fi in mintea acelor oameni, care au inima si sufletul plin de nepasare, plin de rautate si neincredere? Probabil ca asta nu voi afla niciodata, intrucat nu am de gand sa ma transform intr-una din ei, asa ca mi-e mult mai bine cum sunt acum. Recunosc ca uneori mai exagerez si eu, dar nu e ca atunci cand pur si simplu nu iti pasa de nimic sau ca atunci cand nu vrei sa faci nimic.
Nu stiu daca este bine sa porti mereu grija celor din jurul tau, deoarece la un moment dat iti dai seama ca nu mai ai timp si pentru tine, si mai rau decat atat iti dai seama ca timpul a trecut pe langa tine si nu ai facut nimic. Nu spun ca nu este bine, ci doar ca toate ar trebui cu o masura, masura pe care eu inca nu am descoperit-o. Astept lucrul asta de foarte mult timp si cine stie cand o sa se intample sa descopar asta…
Adaugă un comentariu