Au trecut aproape sapte zile, sapte zile in care nu l-am vazut deloc. L-am asteptat ca de fiecare data dimineata, pe balcon langa fereastra, dar tot nu a venit. M-am uitat in zare in speranta ca poate ii voi zari umbra, dar nici asa n-a mers. I-am intrebat micutii prieteni, daca stiu ceva de el, daca l-au vazut, daca l-au ascultat… Nici asa nu a mers, nimeni nu a stiut nimic sa spuna sau sa-mi arate.
Din respect pentru el, chiar daca nu a mai aparut, am pastrat traditia si anume aceea de a pune in fiecare dimineata mancarea in acelasi colt al pervazului si nu numai. Am asezat boabele de orez pe tot pervazul ferestrei nu numai in locul stiut de el. Asa am crezut ca poate acolo in departare unde se ascunde va auzi sunetul boabelor de orez aruncate pe fereastra si de ce nu le va vedea intr-un tarziu.
Cu ceva zile in urma, cand inca mai ajungea in fata ferestrei am observat ca avea gusa cam umflata… pentru un moment m-am speriat am crezut ca a inghitit ceva ce nu ii permitea organismul, ca mai apoi prietenul meu sa imi spuna sa nu ma speri, pentru ca nimic nu poate fi din ceea ce gandesc eu.
El m-a linistit spunandu-mi ca poate are gusa umflata din cauza boabelor de orez de care nu se mai satura si pe care le ciugule mereu. M-am gandit si la asta, dar un sentiment ciudat imi spunea ca nu e vorba despre asta… acel sentiment pe care nu il pot exprima il mai simt si in acest moment. Oare s-o fi intamplat ceva rau cu Motatul?
Motatul este un cuc ratacit in inaltul cerului. M-am obisnuit cu el, ca in fiecare dimineata sa-mi bata cu ciocul in fereastra pentru ai da de mancare… cum el s-a obisnuit cu mine asa m-am obisnuit si eu cu el. As putea spune chiar ca am avut momente in care ne-am inteles foarte bine, mai bine decat ma asteptam. Cand ma vedea ca ii aduc mancare se aseza langa mine pe pervaz si ma astepta sa-i dau acolo boabe de orez sau grau. Era atat de dragalas sper ca intr-o zi sa se intoarca si sa nu i se fi intamplat nimic rau, sper asta si vreau sa se intoarca.
Adaugă un comentariu