Astazi m-am trezit cu un chef nebun de a scrie. Ei bine, eu asta fac mereu, doar scriu si iar scriu. Nu m-a interesat daca deranjeaza pe cineva ceea ce scriu eu sau in cel mai rau caz daca cine se supara ca eu scriu intruna fara oprire. Poate ca este mai bine asa, decat sa fac cine stie ce tampenii.
Mai bine ma asez la masa mea de scris si stau acolo si imi exprim toate ideile, neputintele si toata acea neliniste, ce ma copleseste uneori. Dar astazi m-am trezit putin mai diferit fata de restul zilelor. Desi stiu ce am de facut in fiecare zi, azi am fost confuza si pana am reusit sa ma mobilizez sa fac ceva a durat ceva mai mult timp decat mi-as fi imaginat.
Uneori am senzatia ca imbatranesc mai repede decat este posibil, de altfel nici corpul meu nu ma mai ajuta si parca m-as misca in reluare. Urasc zilele alea in care sunt coplesita de anumite sentimente sau lucruri si nu pot face nimic, pentru a-mi reveni la programul obisnuit, de toate zilele. Cu toate ca m-am miscat cam greu am reusit in cele din urma sa ma apuc de scris.
La un momendat am simtit nevoia sa ascult putina muzica, dar nu stiam ce sa ascult mai exact si pana la urma mi-am amintit de o piesa, pe care o ascultam in clipele cand nu aveam chef de absolut nimic. Asa am reusit in cele din urma sa ma mai amuz putin si sa ma apuc de treaba fara sa mai simt oboseala sau acea stare de confuzie. Va las mai jos piesa sa o ascultati si voi, poate cine stie… o sa va aduca si voua un zambet pe buze?
Adaugă un comentariu