Sunt intr-o lunga conversatie cu mine si ma tot pierd asa in ganduri, de parca nu as stii ca raspunsul este mereu acelasi si ca nimic nu este schimbat.
Da, ma gandesc pierduta in a mea priveliste de dimineata, la libertatea mea, la placerea de a fi libera. Este o satisfactie pe care de multe ori nu o poti avea sau daca ai o particica din ea, intelegi ca nu o poti savura pe toata si nu te poti bucura pe deplin de aceasta magnifica libertate.
Iar acest lucru este usor de dovedit mai ales daca ne gandim la programul nostru de munca. De cate ori nu v-ati dorit sa plecati intr-un anumit loc, sa calatoriti, dar ati fost impiedicati de programul de la munca?
Sau o alta varianta, de cate ori ati simtit nevoia sa faceti lucruri marete (din privinta voastra, pentru ca asa le vedeti voi), dar s-au transformat in lucruri marunte si nesemnificante?
Ei bine acele momente de libertate pe care ni le dorim, de fapt sunt acele momente de inchisoare in care poti fi liber doar cu gandul, dar trupul si sufletul sunt prinse in tot felul de stransori din care speri ca maine vei fi liber si vei putea zbura.
Adaugă un comentariu