E adevarat ca in acea dimineata m-am rugat ca toate durerile tatei sa-mi revina mie. El era prea slabit ca sa le mai poata duca, probabil ca de aceea am simtit acele dureri, cu atat mai mult ca stiu ca nu am avut nimic cu stomacul. Dar cine s-ar fi gandit ca toate acele rugaminti se pot transforma in realitati, iar daca a fost asa nu regret nimic din toate acele dureri. Daca asta a fost sacrificiul meu, pentru a-l salva pe tata, nu regret nimic din tot ce am simtit. Urmatoarea zi am fost sa-l vizitez la spital. Am intrat cu teama in acea incapere nu ma credeam in stare ca il pot vedea in acel hal.
Modul cum era asezat pe pat, toate acele furtune si furtunase ma duceau cu gandul la accidentul meu si nu ma credeam in stare ca mai pot rezista inca o data la un nou soc. In toate acele momente cat am stat cu el mi-am amintit de un episod dureros din tineretea mea ce avea legatura cu el. Imi amintesc destul de bine ziua in care m-a zgornit din casa in care am crescut, doar pentru ca era obsedat de tutun si alcool. Iar dupa aceea a treuit sa trec prin cosmarul cu accidentul si cu toate celelalte. Tata de obicei se aprinde foarte repede la manie, mai ales ca pe vremea aceea fuma foarte mult, iar noi aveam probleme fianciare si nu ne permiteam toate mofturile lui.
Si practic de la asta a pornit in acea zi toata discutia dintre mine si tata si pana la urma indepartarea mea de familie. Bine nici acum nu pot spune ca sunt apropiata de tata, in relatii foarte bune sunt cu fratele meu mai mic si cu mama. Ma temeam ca nu o sa pot trece peste egoismul meu si sa-l vizitez la spital, dar se pare ca legatura de sange a fost mult mai puternica decat toate celelalte probleme. Faptul era deja consumat, iar eu ma aflam in fata tatei, acolo la spital. Am plecat de acolo cu gandul ca l-am iertat pe el pentru toate vorbele urate si in acelasi timp m-am iertat si pe mine, dar in schimb nu pot uita momentul cand am plecat din acea casa umilita si cu sufletul gol.
Adaugă un comentariu