Mi-am permis in aceste zile sa-mi fac bagajul si sa plec cat mai departe de orasul aglomerat in care traiesc. Cu inima si gandul departe inca mai am clipe cand ma gandesc la viitorul meu, unde voi merge, cand voi merge si daca sunt capabila sa fac toate aceste schimbari. Stiu ca in primul rand am nevoie de multcuraj pentru asta, dar mai stiu ca daca voi ajunge acolo unde imi doresc nu voi mai avea parte de nici un fel de neplacere.
V-am spus ca sunt departe cu inima, iar asta ma face sa fiu din ce in ce mai fericita. Nu am nimic de care sa ma plictisesc, nici macar munca nu mai mi se pare grea. Gandul meu departe ma face sa muncesc si mai cu spor, iar visul meu il simt ca este atat de aproape de mine, atat de aproape de a fii indeplinit. Nu stiu cum de pana acum nu am fost constienta de visele mele si nu stiu cum de pana acum nu mi-am intretinut speranta vie ca intr-o zi voi face tot ce imi doresc si tot ce-am ravnit sa devina al meu, numai si numai al meu.
Sunt nebuna, visele mele m-au innebunit. Stiam ca asta se va intampla, dar nu ma gandeam ca intr-o zi atat de apropiata de mine voi fii capabila sa fac toate aceste lucruri, pe care mi le doresc atat de mult. Nu am fost nicioadata atat de curioasa ca acum si da as vrea sa stiu cati dintre voi ar avea acest curaj nebun sa-si vada visele implinite si sa faca aproape absolut orice pentru ele. Nu cred ca sunt prea multi oameni care vor asta, nu cred ca oamenii au ajuns in sfarsit sa se cunoasca asa cum nici nu cred ca sunt capabili sa se increada in visele lor.
Adaugă un comentariu