Se apropie weekendul si imi fac din nou planuri sa evadez la mine acasa. Da, la mine acasa la tara. Locul ala perfect unde nu simti nici o energie negativa, nici un fel de oboseala, locul unde parca toate direrile iti trec. De acel loc am nevoie acum mai mult ca oricand. Ce poti face mai bine de atat cand te simti epuizat decat sa te duci repede in locul unde ai crescut si copilarit. Toate amintirile frumoase prind viata acolo si nimic din cea fost urat nu iti poate umbri fericirea si linistea. De aceea imi place atat de mult sa ajung acasa, locul meu perfect unde pot fii eu, fara sa mai deranjez pe nimeni si bineinteles locul unde ma incarca cu forte multa energie pozitiva.
Abia astept sa ma intalnesc cu fratele meu. Sa stau cu el si sa ne facem din nou planuri asa cum noi obisnuiam candva. E ciudat ca ne-am distantat intr-un timp atat de scurt si chiar mai rau decat atat nici nu mi-am dat seama cand s-a intamplat asta. Noi doi, mereu impreuna am ajuns abia sa ne mai vorbim. Cine a intervenit oare in relatia noastra, noi care nu faceam nimic unul fara stirea celuilalt? Vreau sa ma reintorc in timp si sa-mi reiau relatia cu fratele meu cat mai repede cu putinta.
Cel putin sunt convinsa ce el este una dintre singurele persoane, care niciodata nu o sa ma critice indiferent de prostiile pe care le fac. Oare cum m-ar putea critica, mai ales ca am fost partasi la atatea si atatea intamplari frumoase. Iar mai nou am inceput sa impartim idei, proiecte si de ce nu deseori vopselele, panzele si pensulele. Ne face placere sa ne distram impreuna si cum putem face asta mai bine daca nu sa pictam in timp ce facem glume unul pe seama celuilalt… parca nimic nu s-ar fi schimbat si parca timpul nici nu ar fi trecut.
Adaugă un comentariu