Sunt confuza! Tot timpul sunt confuza… nu stiu de ce, dar de fiecare data cand incerc sa fac ceva bun si pentru mine de fiecare data trebuie sa fie ceva care sa ma dea peste cap. Mi-as fi dorit sa nu mai fiu atat de timida si sa-mi rezrv timp si pentru ceea ce imi place mie sa fac. In fine prezentul asta nu imi aduce nimic nou, nimic de care sa ma bucur. Am uitat si cum e sa fii fericit, fericit in adevaratul sens al cuvantului nu doar sa te prefaci ca esti fericit pentru ceilalti. Vreau sa schimb asta pentru ca asa nu se mai poate. Pur si simplu nu ma simt eu… oare cate masti trebuie sa port pentru a ma simti cu adevarat fericita… Gata s-a terminat cu mastile nu se mai poate asa si trebuie sa-mi revin.
Nu conteaza cat timp petrec pentru a-mi reface puterile si pentru a-mi reconfigura propriul traseu. Stiu ca intr-o zi am sa schimb toate aceste reguli care mi-au fost trasate de altii. Am gresit… am gresit pentru ca i-am lasat pe ei in locul meu sa decida, iar asta nu a fost bine – nici pentru mine, dar nici pentru ei nu va fi. Chiar daca dorinta mea de razbunare e atat ce mare stiu ca nu o voi face, stiu ca toate astea vor trece ca si cum nu au fost. Dar pentru asta am nevoie sa ma adun, am nevoie de acel ceva ce mi-a lipsit si pe care in curand il voi obtine.
Nu sunt doar un obiect de plus sau catifea. Inca mai am sentimente, inca mai pot face lucruri ce tin de omenie, bunatate si mai mult de atat necesitatea mea de a-i ajuta pe ceilalti inca nu s-a oprit aici. Inca mai pot… Inca mai pot munci, energia mea abia acum s-a trezit din somnul ei adanc. Sunt convinsa ca in curand voi face numai ce-mi doresc, iar toate acele promisiuni, pe care i le-am facut mamei se vor implini. Cel putin pentru asta incerc sa ma zbat sa fac ceva si incerc sa ma pun singura pe picioare.
Adaugă un comentariu