De cand a inceput ploaia asta am facut ce n-am facut si am si racit. Desi mi-am promis ca o sa am mai multa grija de mine se pare ca si de data asta am cam dat-o in bara. E cam aiurea sa spui ceva si sa-ti dai seama ca faci cu totul si cu totul altceva. Dar ce sa-i faci asa sunt eu zapacita si nu ma pot stapani in a face prostioare. Cred ca daca as sta o singura zi cuminte as fi bolnava sau ceva rau mi s-ar fi intamplat. Imi place foarte mult sa fiu activa, sa lucrez la capacitate maxima, sa nu stau nici o clipa locului si mai mult decat atat sa-i ajut pe cei din jurul meu.
Cand o prietena m-a intrebat ce imi place cel mai mult sa fac… pe moment nici nu am stiut ce sa-i raspund. Imi plac atat de multe lucruri. Nu as putea alege dintr-o lista, ditamai lista ceea ce imi place sa fac cel mai mult. Imi place sa facde toate, imi place sa stiu tot si da, cateodata imi place sa ma admir in oglinda, chiar daca asta se intampla destul de rar. Nu sunt genul de persoana care sa se iubeasca pe sine, ba din contra mai mult ii iubesc pe ceilalti decat pe mine. Si daca ar spune cineva ca asta este doar o strategie pentru a atrage cat mai multe persoane de partea mea se inseala amarnic. Daca esti bun cu toata lumea nu inseamna ca si astepti ceva la schimb.
Mie da imi place sa ajut pentru ca imi produce acea stare de adrenalina de care am nevoie. Cand te gandesti ca nu mai ai ce sa pierzi incepi sa te inveti sa te consolezi. Si cum poti face asta mai bine daca nu prin a darui bucatele mici din tine catre persoanele care au nevoie de tine. Mi-am zis de foarte multe ori ca nu mai este timpul pentru egoism, ci pentru cunoastere, iubire, daruire si de ce nu catre o viata mai buna. Inca mai sper la lumea construita in copilaria mea, cand totul era perfect si nimic stricat. Inca mai sper la asta…
Adaugă un comentariu