Aș putea spune că sunt dezamăgită din această privinţă. Nici brăduţul nu am mai avut chef ca în alţi ani să îl împodobesc. Cum să-mi gătesc bradul cu temperaturi de până la 15 grade afară? E ca și cum aș împodobi bradul în mijlocul primăverii.
Nu tu temperaturi scăzute, nu tu zăpadă pe asfalt, cu atât mai puţin minunatele flori de gheaţă care se formau la ferestre. Cum să fiu fericită când nu am nici un strop de zăpadă și se anunţă temperaturi ridicate pentru această perioadă. Nimic nu mai este normal și nici nu cred că va mai fi…
Îmi doresc troienile de zăpadă din copilărie pe care le admiram de la geam. Dar cum toate lucrurile s-au schimbat cred că s-a schimbat și acest mic detaliu, zăpada de Crăciun. Dacă am să mai scriu mult de lipsa zăpezii cred că am să mă deprim și mai mult.
Iar singurul lucru pe care l-aș putea face este să merg în căutarea zăpezii. Dacă aș face acest lucru cred că ar fi o călătorie plină de aventuri de care am să îmi amintesc mereu. Aș face asta numai decât dacă nu aș fi bine ancorată în prezent și să mă trezesc mereu la realitate.
O realitate în care nu trebuie să întârzii la serviciu, în care trebuie să am grijă să nu deranjez pe nimeni, dar o realitate în care nimeni nu se gândește și la fericirea mea. Și totuși tot îmi este dor de zăpadă…
Adaugă un comentariu