Habar nu am ce mă așteaptă pe viitor. Vreau doar să stau cât mai mult timp plecată și să vizitez lumea. Nu contează de câţi bani o să am nevoie. Am să muncesc pentru ei în fiecare zi fără să îmi pese de dureri, de tristeţe sau de griji.
De azi le dau la o parte pe toate și am să fac doar ceea ce îmi place: să vizitez lumea. Sunt obișnuită să fiu pe cont propriu, deci acest lucru nu mă poate face să renunţ. Cât despre lumea din jurul meu am auzit destule de la ei. De asta m-am săturat să îi ascult pe toţi.
Dar azi nu… Azi sunt mai calmă ca niciodată. Nu îmi mai pasă de lume, de vorbele lor sau de tot ce mi se reproșează. De azi am să trăiesc așa cum mi-am dorit: liberă fără nici un fel de regret. Poate că acum sunt puţin egoistă, dar nici nu-mi pasă.
Până la urmă fiecare trăiește cum poate și cum îi dictează inima. Pe mine mă îndeamnă să fiu liberă și să fac doar ceea ce îmi place. Nu știu dacă asta înseamnă cu adevărat egoism sau nu, dar știu sigur că altă variantă nu am. Nu pot să mai trăiesc așa încercând să mă sacrific pentru toată lumea și să nu pot fi ceea ce vreau, ceea ce îmi doresc.
Să mă judece cine o vrea, dar eu nu mai pot în stilul ăsta răvășit. Cum fiecare are dreptul să trăiască așa cum poate și cum vrea așa am și eu dreptul să trăiesc. Nimeni altcineva nu va trăi pentru mine și nimeni nu va plăti pentru ceea ce mi se întâmplă în afară de mine. Dacă aveţi ceva de spus vă aștept aici comentariile.
tot felul de griji
Adaugă un comentariu