Îmi ascunzi ceva și nu vrei să-mi spui ceea ce se întâmplă cu tine. Nu mai sunt un copil mic și crede-mă am început să te simt câtuși de puțin, chiar dacă tu nu înțelegi asta acum. Nu am vrut să-ți spun până acum pentru că nu am vrut să mai pun și eu câteva paie pe foc.
Era suficientă toată nebunia în care amândoi am intrat fără să vrem și poate că nici asta nu ar fi fost de ajuns, dacă tu nu deveneai altcineva. Cine să mai înțeleagă ce se petrece cu noi, cine să mai înțeleagă pentru ce și cine ne agităm atât?…
Eu una nu mai înțeleg nimic și îți cer ție să-mi explici ceea ce se întâmplă de fapt cu noi. Ți-am spus încă de la început că nu sunt perfectă, că am defecte așa cum am și calități. Mi-ai spus că nu asta contează și că ai să mă ridici în fiecare moment când eu mă clatin și nu-mi găsesc liniștea.
Cu toate astea ți-ai cam luat toate promisiunile înapoi, iar eu aștept aici în tăcere să văd ce se întâmplă. Speram să nu fiu un simplu moft pentru tine, la fel cum speram ca relația noastră să meargă mult mai mult timp. Dar cum ceea ce am gândit eu nu s-a concretizat e mai bine să mă afund în tăcerea mea și să încerc să găsesc răspunsurile acolo.
răspunsuri fără înțeles asta primesc
Oricum tu nu vei fii capabil să-mi răspunzi la tot ce vreau să știu. Până la urmă și tăcerea ta tot un răspuns este. Până când vom continua toată nebunia asta habar nu am. Până când ne vom împăca cu ceea ce putem fi parcă ar trece o veșnicie, iar noi ne pierdem printre spații mari fără înțeles.
Și oricum nu știu cât va mai dura toată această nebunie. În funcție de cum ne vom strădui să ne înțelegem vom prelungi relația asta sau nu. Altfel totul va deveni doar o simplă adiere de vând și nimic mai mult.
Adaugă un comentariu