Azi am băut cea mai bună cafea, pe care am băut-o în ultimii patru ani și jumătate. Și tot pentru prima dată știu ce am de făcut și am siguranța care-mi lipsea cândva. Nu știu cum de am putut rezista așa și nici nu știu cum de acum mă simt mai hotărâtă ca niciodată.
Sau poate că știu, dar îmi place să păstrez secretul pentru mine. În ultima perioadă am fost într-o profundă confuzie și nimeni și nimic nu mă putea trezi din ea. Cine a spus că până nu fac pace cu interiorul meu nu voi putea face nimic avea mare dreptate.
Și uite că după ceva vreme am ajuns să mă hotărăsc ce vreau și e adevărat că dacă nu ar fi fost o anumită persoană care să mă „cicăle” cu toate lucrurile care se tot întâmplau în jurul meu, probabil că și acum eram agitată, fără să fiu capabilă să caut soluții la problemele mele. De fapt era o singură problemă care până mai ieri făcea cât 100 de probleme.
Acum că toate mi s-au așezat în minte și nu mai sunt împrăștiată mă simt atât de liberă. Parcă toate lanțurile au căzut și mă pot mișca în voie, fără temeri, fără stres și fără nici un fel de regret. Nici mie nu îmi vine să cred că atâta timp l-am pierdut pe unele lucruri ce mi-au făcut mai mult rău decât bine, nici mie nu îmi vine să cred că am lăsat timpul să treacă așa pe lângă mine într-un mod alert, fără să mă bucur de el.
Și în fine am pierdut timp când puteam să-mi găsesc ceva mai bun de făcut, fără ca acum să mai fiu sâcâită de unul sau de altul. Nu mai îmi pasă cine, ce spune despre mine, pur și simplu nu mai îmi pasă. Doar eu știu ce s-a întâmplat în trecut și eu sunt singura persoană care poate decide fără să țină cont de diversele păreri.
Și până la urmă mă întorc tot la cafeaua mea de dimineață, proaspătă și aromată.
Adaugă un comentariu