Ai apărut în viața mea exact când nu mai așteptam să se întâmple nimic bun. De fapt nici nu știu exact cum ai apărut – știu doar că te-ai retras pentru că am preferat să fiu sinceră cu tine și să-ți spun anumite lucruri. Și da, în loc să-ți spun ceea ce trebuia m-am lăsat purtată de gândurile mele confuze și pentru o clipă am stricat tot.
Cam așa te-am pierdut – din confuzia mea și pentru că nu am stat să-mi pun gândurile în ordine. Pe de altă parte m-am temut de distanța dintre noi doi. Chiar dacă vorbeam în fiecare seară uneori simțeam nevoia să fii aici cu mine, să mă strângi în brațe și să-mi așez capul pe pieptul tău.
Nici asta nu s-a întâmplat căci erai mult prea departe, iar imaginația mea uneori mă lăsa baltă. Cum să uit câte nopți de-a rândul te-am așteptat, cum să uit când sunt momente când încă te mai aștept, dar… Dar mă trezesc din vis și îmi dau seama că realitatea mea e cu totul și cu totul alta.
Probabil că tu ai fost îngerul meu păzitor, iar eu într-o clipă de neatenție te-am alungat. Ufff… fir-ar să fie… de unde să știu că două vorbe spuse la întâmplare va strica tot… Să știi că au fost zile de-a rândul când m-am pus în locul tău și îmi pare rău că nu am gândit de două ori înainte de a scrie, dar nu mai suportam distanța dintre noi.
Te voiam aici lângă mine și numai pentru mine, nu mai suportam să fii departe și tocmai asta ne-a îndepărtat. Știu că acum e târziu pentru tot, de aceea nu am să-ți cer nimic… absolut nimic. Te las pe tine să te decizi, iar când te vei decide aștept un răspuns.
Aaaa… și mai e ceva – mulțumesc că m-ai anunțat că ești atât de aproape de mine o să-mi fie din ce în ce mai greu să mă abțin să nu te deranjez cu mesajele mele. Oricum mulțumesc pentru tot și stai liniștit n-am să te deranjez…ufff
Adaugă un comentariu