Am incercat pe parcursul a doi, trei ani sa gasesc acel ceva care sa ma faca sa il indragesc de fiecare data, sa imi doresc sa il fac fara a ma simti obligata de ceva sau de cineva. Sincer dupa atatea cautari nu stiu ce sa mai cred, deoarece in urma lor am inceput sa pictez, sa scriu, sa imi fac propriile mele schite cu rochite ca mai apoi sa incerc sa mi le crosetez sau tricotez. Si oricum ar fi asta nu este de ajuns pentru ca in curand voi invata sa folosesc asa cum trebuie masina electronica de cusut a mamei si atunci sa vezi cate idei nastrusnice o sa imi tot treca prin aceasta minte, care nu se mai opreste din a crea.
La inceput am crezut ca este doar o gluma si a inceput sa-mi placa sa ma descopar pe mine in fiecare moment, de fapt sa aflu ca imi place sa factoate lucrurile pe care vi le-am enumerat si oare cine stie cate vor mai fi si care ma vor prinde in lumea lor. I-am spus mamei despre toate aceste teste la care m-am supus singura si a ramas mirata pentru ca ea ma stia altfel sau cel putin eram altfel. Cat timp am fost la scoala nu imi placea altceva sa fac decat sa citesc toata ziua carti, ba ma mai apuca si noaptea si tot incercam sa termin cartea inceputa.
Nu stiu ce aveam pe atunci, dar sigur aveam o foame nemarginita de a citi cat mai multe carti. Recunosc acum nu mai citesc la fel de multe carti ca atunci, dar acum am descoperit multe alte lucruri pe care mi le doresc si pe care ma straduiesc sa le pricep si sa le asimilez cat de bine pot. Mi-am propus sa fac putin din toate lucrurile care se pot face pe acest pamant, deoarece nu vreau sa ajung la varsta bunicii si sa am regrete ca puteam face mai mult si nu am facut asta. Imi doresc sa merg mai departe cu fruntea sus, imi doresc sa nu ma poata opri nimeni din drumul meu si sper sa reusesc sa trec de toate obstacolele ce mi se ivesc in cale.
Adaugă un comentariu