În sfârșit după câteva săptămâni nebune și pline de treburi și tensiuni am reușit să ajung în weekend acasă la părinții mei. Abia așteptam să-i văd pe ei și pe fratele meu. Cu toate că nu am petrecut prea mult timp împreună, căci fratele meu a lucrat și sâmbătă și duminică. În fine nu ai contează asta însă ce contează cel mai mult este că am reușit să-i văd și să schimb vreo două vorbe cu ei.
Nu credeam că o să ajung în momentul în care o să-mi fie dor de ei, o să-mi fie dor să mai stau cu ei de vorbă despre una despre alta așa cum făceam și în perioada de liceu. Din ce îmi propun să realizez mai multe lucruri, cu atât nu mai am timpul necesar pentru a-i vizita și pentru a-i ajuta la treburile lor.
Într-un fel sunt egoistă, poate prea egoistă, deoarece mă gândesc mai mult la beneficiile mele și mai apoi să-i ajut pe ceilalți. Și totodată recunosc îmi este foarte dor să stau cu mama mai mult timp să facem schițe pentru rochițe, să vorbim de lucruri simple și bineînțeles să îmi mai arate puțin din arta cusutului.
Regret că în tinerețea mea ocoleam să-mi petrec timpul cu ea. Mi se părea că nu voi reuși niciodată să fac ceea ce ea reușește să facă într-un timp scurt cu mâinile ei dibace. Pe atunci nu înțelegeam multe lucruri cum nici nu știam la ce m-ar putea ajuta să știu anumite chestii legate de casă, design și mai ales disciplină. Cu toate acestea mă gândesc la un nou început pentru relația noastră, pentru relația dintre mine și mama…
Adaugă un comentariu