Am incercat de curand sa pun capul pe perna si sa adorm putin, planul meu initial era sa incerc mai degraba sa uit putin de oboseala si sa incerc sa ma odihnesc, fara sa mai apelez la nu stiu ce ceaiuri sau pilule magice care sa-mi aduca somnul pe la gene. Imi plac visele mele, in special atunci cand inca mai visez cu ochii deschisi si imi pot face o multime de sperante si de ganduri frumoase. De aceasta data nu doar ca am avut un vis ce m-a facut sa dorm profund, ci m-a facut sa-mi revad intreaga copilarie.
Parca totul era intact ca in momentul in care am inceput sa fac primii pasi, primul zambet furat de la bunica, prima zi de scoala si multe alte momente unicate, pe care nu le poti uita asa de la o zi la alta. Stiti ce mi s-a parut ciudat ca tot acest vis s-a terminat in momentul in care am renuntat la visele din copilarie, chiar daca asta doare ma intreb de ce oare s-a terminat asa brusc si de ce nu-mi amitesc nimic din acesta ultima perioada de zbuciumata din ultimii trei, patru ani… oare chiar nu am clipe de neuitat in aceasta perioada?
Adaugă un comentariu