Colindatori

As vrea sa mai fiu din nou mica, sa fiu din nou o copilita si sa merg la colindat cu ceilalti copii, dar… Acum nu pot toate s-au schimbat de cand am crescut. Si parca nici povestile bunicii nu mai sunt cum au fost odata la fel de incantatoare si de magice… Mi-e dor de acele vremuri cand mergeam pe fiecare ulita, pe fiecare strada in parte si ne doream sa ne deschida cat mai multe case si sa putem colinda cat mai mult, fara a ne teme xca cineva va vrea sa ne faca rau sau sa ne alerge doar asa de dragul de a se amuza pe seama noastra si mai rau de atat de a ne speria pe toti.

Daca nu eram la munca probabil ca as fi mers la tara si l-as fi luat pe nepotul meu sa mergem impreuna prin sat la colindat, dar cum acest lucru nu este posibil raman doar cu gandul la ceea ce puteam sa fac si nu am reusit in speranta ca poate anul viitor va fi mai bun cu mine si ma va lasa sa-mi indeplinesc dorintele fara sa mai imi puna nimeni bete in roate. Nu stiu la ce va ganditi voi dar eu sunt foarte incantate de aceste traditii ale noastre pe care simt din ce in ce mai tare ca in curand o sa le pierdem de finitiv si irevocabil…