Imi place sa ma trezesc dis de dimineata, sa privesc zorii zilei si sa stau in fata ferestrei, pentru a lasa soarele sa-mi mangaie bland fata, asa cum o facea bunica mea candva.
… tineam ochii inchisi, ma gandeam la ceva frumos in timp ce soarele imi scalda fata, ca mai apoi sa simt prezenta bunicii si mai ales sa-i simt mainile cum imi cuprindeau obrajii si cum ma saruta usor pe frunte.
Imi doresc foarte mult sa am o masuta si un scaunel, nu foarte mari, cat se poate de micute, in asa fel incat sa imi pot bea cafeaua linistita in timp ce privesc rasaritul soarelui.
Tanjesc dupa asemenea dimineti de foarte mult timp, probabil de cand eram mica si ma rasfatam dimineata in razele soarelui. Sa fiu sincera cred ca acesta era motivul pentru care ma trezeam cu noaptea in cap pe timpul vacantelor, dar mai ales primavara cand vedeam in jurul meu cum toate se trezesc, toate inmugureau si totul era atat de placut.
Probabil ca de aceea imi doresc atat de mult sa privesc soarele, linistita pe un scaunel, cu o ceasca de cafea langa mine, incercand sa ma gandesc la faptele si lucrurile petrecute cu o zi in urma, dar si la hotararile, deciziile pe care trebuie sa le iau zi de zi fara sa imi dau seama.
Va doresc sa aveti timp pentru toti si toate.
Adaugă un comentariu