Plictiseala de marti sau as putea sa spun cum se poate mai rau. Chiar daca am inceput sezonul emisiunilor eu inca nu ma simt ca as munci. Ma asteptam sa nu am timp de plictiseala, sa fac lucruri noi de care sa ma bucur si bineinteles sa gasesc si intelegerea necesara. Da de unde toate aceste lucruri. Cred ca mai bine as putea sa le numesc pretentii, caci oamenii de aici nu vor intelege mare lucru. Mai grav este atunci cand tu incerci sa le explici anumite situatii, iar ei parca nici nu ar vorbi aceeasi limba cu tine si chiar nu te-ar intelege absolut deloc.
Am avut inca de la inceput impresia ca o sa vorbesc mai mult singura si ca da nimeni nu o sa inteleaga ceea ce eu imi doresc de fapt sa fac. Mai exista si varianta ca poate nu m-am facut suficient inteleasa si ca poate din acest motiv am foarte, foarte multe de pierdut. Oricum elanul meu de a face cate ceva pe aici s-a pierdut poate cu mult timp inainte de a intelege eu ce se petrece initial in acest minunat colectiv.
Inca mai am nevoie de timp sa ma obisnuiesc cu aceasta nebunie, sa incerc sa trec peste anumite lucruri care nu par mai deloc placute si care de cele mai multe ori te fac sa te simti prost si mai mult decat atat chiar sa plangi. Urasc momentele alea in care ai vrea sa te faci inteles, dar toata lume iti intorce spatele. Cum naiba sa incerci sa faci ceva bun si productiv cand nimeni nu are incredere in tine, nimeni nu-ti intelege proiectele si chiar mai rau toata lumea are dubii in privinta capacitatii tale de adaptare si de creatie a acestor proiecte. Doamne in ce domeniu mi-am ales sa lucrez si eu…
Adaugă un comentariu