Inca mai caut printre amintiri acele clipe minunate care mi-au schimbat catusi de putin viata. Sunt sigura ca acolo undeva atunci cand imi va fi greu voi stii intotdeauna unde sa ajung si la cine sa apelez. Chiar daca tu esti plecata dincolo de nori asta nu inseamna ca am uitat de sfaturile tale… nu, nu inca le am aici in minte pe toate.
Stii in curand voi incepe proiecte noi si chiar am nevoie de sprijinul tau, chiar daca esti acolo sus. Stiu ca tu imi spuneai mereu ca am nevoie de o cariera de succes, de fapt asta era ceea ce tu iti doreai pentru mine. Incerc sa inteleg de ce tu iti doreai asta pentru mine. Probabil ca in mine s-a regasit ea in acei ani ai copilariei. Imi e atat de dor de ea. SI daca ar fi dupa mine cred ca as putea scrie sute de pagini despre ea, despre placerile ei, dar mai ales despre minunatele ei ganduri si sentimente pentru oamenii din jur.
Mi-as fi dorit ca in acest moment sa fie alaturi de mine, sa-i simt prezenta, chiar daca stiu ca nimic nu i-ar fi pe plac din ceea ce fac. Daca ar fi fost aici cu siguranta m-ar fi taxat pentru fiecare greseala in parte, fiecare chestie minora pe care eu am gresit-o. Era bine sa ma fi corectat la timp, caci acum nu mai aveam de suferit si nici nu ma mai plangeam de anumite lucruri care-mi dau batai de cap.
Mi-ar fi placut sa traiesc in epoca bunicii. Acea epoca in care oamenii erau mai respectosi si bineinteles stiau sa faca haz de necaz atunci cand supararea ii coplesea. Mi-e dor de toate acele povesti frumoase spuse de bunica. Habar nu am daca erau adevarate sau pur si simplu le inventa pentru noi… Toate acele momente au fost pline de invatatura…
Adaugă un comentariu