Mi-e dor de parul meu lung. Nu a fost cea mai buna idee sa ma tund. Da fapt parul mi-a fost taiat, deoarece am preferat sa-mi schimb culoarea si dintr-un roscat intens sa ma fac blonda. Nu stiu ce a fost in mintea mea in acel moment cand am hotarat asta. Cred ca am facut chestia asta de plictiseala.
Ma plictisisem sa ma vad in oglinda de fiecare data cu aceeasi infatisare si m-am gandit ca daca schimb ceva la mine, in speta culoarea parului nu mai am starea asta de plictiseala. In acel moment nu m-am gandit nici o clipa la consecinte si ca as putea chiar sa raman fara par. Si acum imi amintesc ca parca aveam un morcov in cap, prima data dupa ce l-am decolorat.
Apoi mult mai tarziu i-am dat o forma cat de cat, in sensul ca in sfarsit scapase de rosu si incepusem era parului blond. Cea mai mare greseala pe care am putut s-o fac si pe care o regret enorm, cu atat mai mult ca al meu par a devenit foarte sensibil, iar varfurile s-au tocit foarte repede. Mereu fac exagerari, dar de data asta parca a fost prea mult, parca prea mi-am iesit din fire cu toata nebunia asta.
Pana si mama mi-a spus ca e prea mult, ca am sa regret aceasta schimbare si ca era bine sa-mi protejez parul mai mult nu sa-mi bat joc de el. Nu stiu in cat timp imi va creste la loc, de fapt nu stiu daca o sa mai am atata rabdare cu el, iar varfurile sunt din ce in ce mai despicate, uscate si arse. Nimic placut din toate astea – imi vreau parul inapoi…
Adaugă un comentariu