Sambata am fost din nou la tara si ca de fiecare data situatia de acolo este foarte tensionata. Oricat as incerca sa-i impac pe cei doi caposi se pare ca niciodata nu am sa reusesc. Ba din contra am incercat sa muncesc mai mult pentru ei, sa muncesc in locul fratelui meu, dar nici asta nu i-a impacat pe cei doi, fratele si tatal meu. Lupta dintre ei devine din ce in ce mai apriga si eu nu ii mai pot tine in frau. De mama nici nu poate fi vorba in treaba asta intrucat ea nu mai are nici o putere in fata celor doi titani, dar ma intreb cat va rezista in nebunia asta a lor?
Sper sa nu cedeze mai curand decat ne putem gandi noi si sa nu mai am timp sa o scot de acolo… altfel as innebuni de durere. Nu stiu cati dintre voi isi iubesc mamele cu adevarat, dar mie mi-a ramas o singura amintire ce ma leaga de bunica, singura punte dintre mine si ea este mama… si pe zi ce trece seamana din ce in ce mai mult cu bunica… cum as putea sa o las singura in cosmarul ala? Mai rau de atat nu cred ca exista si doar o simpla speranta nu ma poate ajuta cu nimic.
Desi am ajuns sa fiu precum o stanca intre cei doi simt cum pe zi ce trece incep sa subrezesc, certurile dintre ei, tipetele ma inspaimanta de fiecare data cand ajung acasa si nu stiu cat voi mai rezista. Nu imi este teama de ei, ci imi este teama de mine, de ceea ce pot face, de ceea ce sunt in stare sa fac si de aceea nu vreau sa trezesc fiara din mine. Ba din contra incerc s-o ascund cat de bine pot, chiar daca uneori simt ca ma transform si nu pot controla asta. De aceea imi doresc ca toate aceste certuri sa se opreasca…
Adaugă un comentariu