Am ajuns. Sunt chiar in fata usii cabinetului. Desi stiu ce va urma dupa ce voi pasi pe aceasta usa habar nu am cum voi reactiona. Nu stiu daca o sa ma doara sau nu, nu stiu daca va fi mai rau sau mai bine. Ceea ce stiu acum este ca trebuie sa merg inainte nu mai pot da inapoi, altfel lucrurile se vor complica si sincer nu voi lasa o infectie sa-mi strice planurile. Sunt mai adormita ca niciodata mai ales ca de dimineata am avut si un cosmar din care m-am trezit cam ursuza, nu aveam chef de nimic desi stiam ca trebuie sa ma relaxez si sa incerc sa ma odihnesc pentru ceea ce avea sa urmeze in aceasta dimineata.
Sper sa fie totul ok, sper sa nu mai am parte si de alte probleme si sper ca lucrurile sa nu se complice. Daca de dimi imi era foarte frica acum recunosc am scapat de frica, dar am ramas cu o teama, o teama pe care nu mi-o pot explica, o teama ce exista si-mi perturba linistea… Si in sfarsit usa de la cabinet se deschide trebuie sa intru si parca acum mi-am pierdut si teama si tot, deja ma simt mai bine…
Adaugă un comentariu