Am început să mă transform în tine… din ce mai mult semăn cu tine… Îmi lipsești din ce în ce mai mult. Toate acele activități pe care le făceam împreună îmi lipsesc. Și pe zi ce trece îmi dau seama de faptul că acel micuț copil din mine are nevoie de ajutorul tău, de poveștile tale, de sfaturile tale, până și de certurile tale mi se face dor… Știi fiecare zi ce trece mă aduce mai aproape de împlinirea visului nostru.
Dar știi care e partea cea mai proastă nu mai vreau să lup pentru acel vis, pentru că tu nu mai ești aici și pentru că nu mai are nici un sens fără tine. Am înțeles cum este să plângi pe ascuns să nu te vadă nimeni și am învățat să-mi stăpânesc lacrimile la exterior… dar nu pe cele din interior.
Ți-am scris nenumărate pagini în jurnalul meu și încă îți voi mai scrie. Mai am atâtea lucruri de învățat aici și pe urmă voi pleca acolo unde trebuia să mergi și tu. Azi am primit din nou un contract, dar pe care nu-l pot onora. Probabil că dacă erai aici l-aș fi acceptat cu brațele deschise, căci tu mă ajutai să învăț tot ce era necesar. Am secvențe scurte în care îmi amintesc cum tu mă învățai cum să mă port cu oamenii din jur și cum pot interpreta un rol.
Apoi a devenit o obișnuință să interpretăm replici din cărțile pe care le iubeam amândouă la fel de mult. Și mai târziu am avut ocazia să-ți îmbrățișez profesia, dar n-am făcut-o… poate că de lașă sau poate că așa a fost să fie, eu pe un drum, iar tu pe celălalt.
frumoase amintiri
Ți-am promis la ultima întâlnire că n-am să îmi mai tai părul și nici culoarea nu am să o mai schimb – azi mă țin de acea promisiune și pe lângă asta nu am uitat-o nici pe cealaltă. Mă voi strădui să fac totul perfect nu doar să-mi doresc asta. Sunt atâtea lucruri pe care am să ți le povestesc dar pe care probabil le știi deja de acolo din cer de unde ești…
Adaugă un comentariu