Am vrut să plec! Am vrut să plec cât mai departe de toți și de toate. Am vrut să plec pentru că nu mai rezistam în situațiile mele de depresie. Am vrut să plec pentru că îmi spuneam că asta este singura rezolvare a problemelor mele. Am vrut să plec pentru că mă săturasem să plâng mereu. Am vrut să plec pentru o sumedenie de motive, dar nu am făcut-o.
De ce nu am plecat? Pentru că exact atunci când eram hotărâtă să plec ai apărut tu… și m-ai făcut să mă gândesc la ceea ce trebuie să fac și cum este mai bine să rezolv cu toată nebunia asta. Ai apărut tu și m-ai făcut să accept anumite lucruri și în același timp să mi le asum.
La început nu știam dacă e bine, dacă e rău, dacă e ceva întâmplător sau poate dacă e mai bine că s-a întâmplat așa. Sincer îți spun nu am știut ce să cred multe zile de-a rândul. Încercam doar să înțeleg ce se întâmplă cu mine și de fapt să înțeleg de ce mi se întâmplă toate astea.
E ciudat că am înțeles prea târziu că simt ceva pentru tine. Și așa cum m-ai învățat mi-am asumat și acest lucru și mi-l asum în continuare. Însă îți mulțumesc pentru toate acele sfaturi pe care mi le-ai dat și pe care le-am aplicat pentru a-mi schimba viața.
Mă bucur că te-am întâlnit, căci așa am reușit să mă reevaluez pe mine și bineînțeles să nu mai fug de probleme, ci să găsesc pentru fiecare în parte o rezolvare. Confuzia asta a mea m-a dat peste cap exact atunci când nu trebuia – așa am și greșit. Păi ce puteam să stau eu liniștită să-mi văd de treabă mai departe fără să fac vreo prostie?
Nu prea… fac ce fac și iar greșesc, iar mă împotmolesc. Doar că de această dată mi-am învățat lecția și nu am să mai fac vreo prostie, indiferent de ceea ce se întâmplă. De această dată o să-mi analizez fiecare pas și am să mă gândesc de ori înainte să acționez. Deși nu îmi place să o spun, dar trebuie să o fac – am greșit atunci când am vrut să fug și am greșit și în acele momente când te-am rănit pe tine. Și dacă mă întrebi de ce am făcut asta, răspunsul meu e cel de data trecută și așa va rămâne mereu.
Nu asta a fost intenția numai că nu mereu reușesc să expun în exterior ceea ce îmi doresc în interior. Nu sunt egoistă sau rea, doar că îmi dau seama prea târziu de greșelile mele – asta e cea mai mare problemă a mea din acest prezent, și pe care mă străduiesc din răsputeri să o rezolv cumva. Și nu este vorba doar de voință sunt mult mai multe lucruri implicate, iar uneori persoane, ceea ce poate fi deranjant.
În altă ordine de idei experiența cu tine a fost extrem de plăcută mai ales că am avut destule lucruri pe care să le abordez și pe care să le învăț de la tine.
Adaugă un comentariu