Maine va fi ziua nepotelului meu. Nu i-am cumparat inca nici un cadou, sincer nici macar nu stiu ce sa-i cumpar. Daca ma indrept catre jucarii am toate sansele sa nu-i placa, daca ii cumpar ceva de imbracat la fel am sanse sa nu gasesc marimea potrivita. In situatia de fata nici macar nu stiu ce ii pot cumpara unui copilas, baietel de aproape 3 anisori. Bineinteles ca daca nu eram in trecere pe la tara zilele trecute, uitam eu de ziua celui mai mic nepotel si pun pariu ca dupa imi facea capul calendar ca nu am fost la ziua lui pana la viitoarea lui petrecere in cinstea zilei lui de nastere. Doamneeee, pustii astia aunt din ce in ce mai perversi si desi imi vine greu sa spun ca pe vremea mea lucrurile erau altfel, chiar trebuie sa fac un efort si sa tresc peste aroganta asta a anilor si sa ma adaptez la vremurile noi ce vor urma.
Nu stiu daca voi reusi eu pana la urma sa gasesc ceva interesant pentru nepotelul meu mai ales ca totul se intampla intr-un timp foarte scurt. Poate ca daca nu eram o uituca si imi aminteam faptul ca in curand o sa fie ziua lui, poate ca doar asa aveam sanse sa ma pregatesc din timp. Am stat ceva timp sa ma gandesc ce i-am daruit in anii trecuti si bineinteles in primul lui an de viata. Anul trecut, daca imi amintesc bine i-am daruit un plovaras multicolor. Nici nu zicei ca este un baietel se asemana mai mult cu o fetita, mai ales ca a lui mamica i-a lasat cativa carlionti mai lunigi, nici nu se deosebea de fete, cu ochisorii lui mari si albastri.
Nu stiu cum au trecut anii atat de repede, dar parca eu nu am avut destul timp sa ma pot bucura de momentele petrecute cu al meu nepot. Mereu pe fuga si mereu cu cate ceva de facut am lasat timpul sa treaca pe langa mine si nu am reusit sa ma bucur poate de unele dintre cele mai frumoase momente, pe care le-am simtit pe pielea mea. Ironia sortia a facut sa am mereu treburi de rezolvat si sa le pun mai sus decat orice altceva, familie, prieteni. Si poate ca acum este momentul perfect sa-mi rezerv putin timp si pentru ei, pentru acele persoane care ma iubesc cu adevarat.
Las astea la o parte si ma gandesc la ziua lui Davidut, acesta este numele nepotelului meu, David, imi amintesc de petrecerea botezului lui, doamneee, ce nebunie a fost. Cate emotii aveam si eu si mama lui, si cred ca toate persoanele apropiate. Dar cele mai frumoase momente si printre cele mai memorabile au fost acelea cand au venit urisitoarele. Nu stiam ca se va speria de ele si ca va incepe sa planga, dar pana la urma, fetele au dat dovada de profesionalism si l-au facut sa rada pana la sfarsitul scenetei lor, oricum a fost frumos. Recomand sa luati la petrecerea de botez ursitoare bucuresti, pentru ca altfel veti avea parte de foarte multe momente speciale si placute, la care voi nici nu v-ati gandit. In fine acum pentru mine ramane intrebarea ce-i voi darui maine nepotului meu?
Adaugă un comentariu