Nu știu eu cum de ajung mereu să fac numai prostii în jurul meu. M-am uitat în această seară la câteva poze din trecut și chiar nu îmi vine să cred cât de lung era părul meu. Nu înțeleg nici acum de ce am vrut să fac acea schimbare.
Chiar așa? Oare de ce naibii am vrut să mă fac blondă când puteam să stau bine mersi fără nici o problemă. Îmi vine să urlu când mă uit acum în oglindă și observ că mai am trei șuvițe de păr. O să treacă iar ani grei până pârul meu va crește așa cum a fost acum un an și jumătate.
Acum orice ar fi adio vopsea, adio decolorare, adio orice nu îmi convine. Mi-e atât de greu să am grijă de părul meu. Mai ales acum că este atât de fragil și lipsit de viață. Pe zi ce trece se degradează mai rau, iar eu chair nu știu ce dracu sa-i mai fac.
Am dat cu balsam de diferite tipuri, am dat cu mască de păr, am făcut tot ce am știut eu mai bine și… și degeaba. Tot ce mai am de făcut este să aștept să treaca timpul și poate că așa părul meu își va reveni. Îmi vreau părul lung înapoi, de aceea nu mai sunt dispusă la nici o schimbare cu privire la podoaba mea capilară. Parcă și acum mă văd cum mă rog de părul meu, hai părule mai crești și tu anu asta cât de cât, hai te rog…
Adaugă un comentariu