Sfârșitul ăsta de săptămâna mi-a adus vești minunate, dar și triste pe de altă parte. În primul rând ar trebui să-i mulţumesc lui doamne, doamne pentru toate aceste lucruri minunate, pentru toate veștile bune, dar și pentru acele momente în care am simţit suferinţa și tristeţea pe pielea mea.
Aș fi vrut să fi avut mult mai mult timp pentru oamenii apropiaţi mie. De obicei mă apucă tristeţea când știu că nu am suficient timp pentru ei. Familia, prietenii, dar mai ales acele persoane apropiate sufletului meu sunt tot ce am în acest moment și bineînţeles că le mulţumesc pentru clipele când mi-au suportat toate mofturile și tâmpeniile pe care le spun uneori.
Îmi doresc ca toate aceste momente magice să nu se sfârșească niciodată. De aceea mă străduiesc să fiu o persoană corectă care să ajute pe toată lumea și mai ales să înţeleagă tot ce se petrece în jurul ei. Sper ca toată lumea să fie fericită și să-și găsească acea cale către libertate.
Acum că mi-am deslușit o parte din temeri îmi doresc să găsesc acele mici detalii care fac diferenţa între un comportament bun și unul rău. O să fie o bătălie aprigă și de durată, dar pe care sper ca partea mea pozitivă să câștige.
Adaugă un comentariu