Lucruri neterminate

Ma bate gandul sa ma apuc serios de treaba. Nu prea stiu eu incotro sa ma indrept, dar pana la urma o sa gasesc calea. Cand am spus ca ma apuc de treaba ma refer strict la sensul ca o sa incerc sa citesc si mai multe carti, o sa incerc sa scriu si sa dezvalui cat mai multe detalii pentru ele, o sa incerc sa imi iau pozele mai in serios i sa-mi rezrv mai mult timp pentru editarea lor. Si nu in cele din urma o sa fac tot posibilul sa ies mai des la intalnirile cu ai mei prieteni, cunostinte. Nu sunt planuri marete, doar cateva schite puse pe-o hartie care sa-mi aminteasca din cand in cand ceea ce am de facut.

Ei bine, da, ar mai fi foarte multe de facut, dar de unde sa iau eu atat timp de cat am nevoie. Stiu ce o sa-mi spuneti ca nu-mi organizez timpul suficient de bine incat sa-mi impart timpul in mod egal pentru tot ceea ce vreau sa fac. Nu, nu este adevarat. Sunt multe lucruri de facut si chiar daca mi le-as nota, tot nu as avea timp pentru ele. Si de azi omiti ceva, maine altceva si ele se tot strang, dar tu nu poti face nimic, deoarece tot unul ramai, chiar daca lucrurile, pe care le ai de facut se inmultesc.

Cred ca o sa am timp pentru toate, doar daca nu o sa imi mai pese de ce se intampla cu ceilalti… cum asta nu este posibil treburile mele se vor multiplica, iar eu voi fi nevoita sa renunt la anumite chestii care desi imi plac nu le mai pot respecta si nici nu le mai pot duce la bun sfarsit. Sunt curioasa cat o sa rezist in stilul asta sau poate doar m-am obisnuit asa. Nu am intentia sa renunt usor la ceea ce imi place sa fac, dar nici sa-mi bat joc de ele nu vreau. Nu cred ca o persoana si-ar bate joc de ceva care sa-i placa, sa-i produca o oarecare stare de satisfactie si mai mult decat atat sentimentul de buna dispozitie sa persiste mult timp. Numai un om dus putin si-ar bate joc de ceva frumos si de toata starea asta de spirit fantastica.

In alta ordine de idei, daca tot o sa-mi iau in serios treburile s-ar putea ca acele iesiri sa nu le mai pot onora. Sunt constienta ca se vor supara persoane apropiate, dar asa cum am mai spus chiar vreau sa ma apuc serios de treaba. Pentru asta am nevoie de timp si foarte multa liniste, chiar daca nu prea este posibil o sa fac tot ce-mi sta in putere sa-mi duc planurile la bun sfarsit. Oare cat de greu poate fi? Cred ca mai dificil ar fi daca nu as incerca si m-as lasa asa dusa de val, pentru a nu mai face nimic. De asta am inceput sa-mi programez toate treburile, am ajuns sa le trec pe carnetel si sa socotesc fiecare minutel, pe care il pot transforma in ceva util. Am vrut doar un impuls si l-am avut asa ca nu mai vreau sa pierd timp pe nimicuri, astfel trec la treaba, fara sa mai aman asa cum eram obisnuita candva.