Cea mai mare lene la mine s-a adunat. Nici daca o culegeam din toata lumea nu aveam starea asta de lene, de a trage de mine pentru a face cate ceva. Multi ar spune ca poate m-am imbolnavit, ca poate al meu organism nu mai vrea sa functioneze la parametrii normali. Dar intrebarea vine de la mine nu de la ei. Niciodata nu am avut lenea asta si mereu am stiut ce trebuie sa fac pentru a-mi reveni usor si rapid. In plus in viata asta nu poti sa stai mereu cu gandul ca poate te-ai imbolnavit.
Nu imi plac spitalele de aceea incerc sa le evit cat pot. Si cand am stari pe care nu mi le pot explica incerc sa-mi dau seama unde am gresit, ce trebuie facut si mai apoi pun totul in practica. In acest mod reusesc de cele mai multe ori sa ma vindec singura. Si de raceala, si de plictiseala, si de lene si de orice altceva.
Astazi nu m-am gandit la nci un plan pe care sa-l aplic. Mai intai vreau sa-mi termin toate articolele de scris ca mai apoi sa pot sa ma hotarasc si sa-mi planific ziua de maine. Am invatat ca nu este bine sa-ti planifici ziua de maine, dar mai bine sa stiu din timp ce am de facut decat sa stau a doua zi si sa ma chinui sa ma gandesc ce trebuia oare sa fac, unde sa ajung sau sa pierd evenimente importante, din viata mea.
Daca nu as avea mintea in colturi asa cum spune tata, probabil ca nu as uita nimic si nu as mai avea nevoie de ajutorul nimanui. Dar cum nu sunt inteligenta, mai bine imi notez tot ce am de facut si apoi pot sta linistita ca nu ma trezesc a doua zi cu telefoane sau cu oameni pe capul meu.
Adaugă un comentariu