Lucruri simple văzute diferit

La începutul lunii martie am fost prin București cu singurul scop de a-mi vizita verișoara și bineînțeles nepoata. Cum la mine nu se prea întâmplă lucruri de genul (să ies din casă și să fac vizite, în loc să fac ceva mai util) am zis să revin cu picioarele pe pământ și să fiu alături de familie atunci când este nevoie.

Știu că am un comportament deficitar fată de familia mea sau cel puțin față de o parte din ea, dar încerc să mă îndrept și fac eforturi suplimentare pentru asta.

Sper să se schimbe situația asta cât mai curând, căci mi-a plăcut enorm să-mi văd nepoata. Poate că într-un anumit fel chiar semănăm și nu mă refer la aspectul fizic sau mai știu eu ce ma refer strict la starea ei de agitație, pe care și eu o am de când m-am născut.

Abia acum am înțeles de ce unele persoane și-au blestemat zilele atât timp cât au stat cu mine  în copilăria mea. Dar nu despre mine vreau să vă povestesc aici, nici despre nepoata mea și nici despre prima mea întâlnire cu micuța, ci despre faptul ca în ultima perioadă aud din ce în ce mai des despre videochat în București.

Poate că sunt eu mai tâmpită de fel, dar alte lucruri nu se mai găsesc de făcut în afară de ăsta. Sau poate că unele dintre domnișoare s-au învățat să facă bani ușor fără prea multă bătaie de cap și fără prea multa muncă.

Și ne mai întrebăm de ce s-a schimbat lumea așa dintr-o dată. În ultima perioadă am senzația că vin dintr-o alta lume, iar dacă eu mă simt așa nu vreau să știu cum se simt părinții mei sau rudele mai în vârstă.

Cred că bunica avea dreptate în mare parte, tehnologia i-a prostit pe unii și i-a ajutat pe alții. Nu mai am chef să intru în fel de fel de discuții pe tema acestui subiect al videochatului, dar sper ca asta să nu tâmpească pe toată lumea și să nu se întâmple lucruri mai îngrozitoare de atât.

Cât despre cele ce practică asta e strict problema lor. Până la urmă nu poți să știi ce se întâmplă în viața unora și de ce au luat această decizie.

De aceea am zis că nu am să judec pe nimeni, indiferent de ce spune sau ce face. Iar despre mine nu pot spune ca am o viață perfectă, dar mă străduiesc pe cât posibil să o fac perfectă. Să ma acomodez cu lumea din jurul meu și bineînțeles să aplic toate acele sfaturi pe care mi le dădea bunica în copilărie.

Mi-aș dori să fiu ca ea, cu aceleași principii, cu aceleași plăceri, cu aceleași momente de relaxare.

Îmi pare rău ca nu am stat mai mult timp împreună, dar așa a fost să fie și timpul acum nu îl mai pot da înapoi. Printre multe altele cred că asta este una dintre marile mele greșeli – nu știu să apreciez oamenii (în special apropiații) atunci când trebuie.