Uite ca am mai trecut un an si iar a venit pastele, si iar ne indopam ca mai apoi sa aglomeram spitalele. Caci de inca nu am inteles notiunea de limite in ceea ce priveste hrana si ceea ce noi vrem sa consumam. In fine oricum asta conteaza prea putin, ca sa stau sa-mi bat capul si sa explic una alta si sincer nici nu ma simt in forma cea mai buna pentru a da explicatii celorlalti si poate ca nici nu este timpul pentru aceste explicatii.
Ceea ce vreau sa va povestesc despre perioada asta este de fapt lucrul care mi-a placut cel mai mult in aceasta perioada si anume acel moment in care bunicile si mamele pregatesc masa festiva de paste. Off, ador momentele alea sa simt mirosul de cozonaci proaspeti scosi din cuptor, dar mai ales sa adulmec toate acele mirosuri care imi trezesc toate acele simturi. Deja mi s-a facut dor de acele momente, pentru ca in ultimii ani nu prea am mai avut parte de ele si nici nu stiu daca voi mai avea parte de ele prea curand.
In alta ordine de idei simt nevoia sa ajung pe la tara numai ca in incurcatura asta de treburi si lucruri nu tocmai bune pentru timpul si activitatea mea ma tin cam prinsa in acest oras magnific, in care nu-mi mai simt nici farmecul, iar entuziasmul l-am pierdut demult. Deci ce pot face in aceste conditii? Voi ce sugetii aveti?
mari a zis
Lupta mai mult pentru tine si timpul tau cenusareaso!Nici nu e vorba de lupta uita de altii si aminteste-ti de tine:).prietenele mele imi spun acelasi lucru si niciodata nu le ascult, poate tu esti mai hotarata.