Nu m-am gandit niciodata la acele lucruri banale, intrucat am crezut ca ele nu vor fi niciodata prea importante pentru cei din jur. Cu atat mai mult acelor lucruri realizate manual. Si da vorbesc despre acele chestii marunte, pe care niciodata nu le-am luat in seama.
Acele lucruri, pe care le realizam cu foarte multa usurinta pentru papusile mele. Toate bentitele, toate bratarile din margelute nu ma gandeam ca acum vor deveni atat de importante, pe vremea cand eu le credeam niste lucruri nesemnificative pentru a le refolosi sau adapta pentru diverse domnisoare.
Acum nu stiu daca as mai fi in stare sa fac toate acele lucruri, pe masuri mai mari, intrucat rabdarea mea s-a cam subrezit. As fi avut nevoie de acel elixir denumit tinerete fara batranete, dar cum asa ceva exista doar in basme nu cred ca voi reusi niciodata sa dau timpul inapoi si sa reincep acele lucrusoare.
Sau… poate daca as incerca sau daca cineva ar mai fi cu mine in aceasta cursa, probabil ca asa as mai reusi sa mai fac cate ceva de care sa ma bucur. In fine nu cred ca as mai avea acel curaj nebun incat sa-i stric toate materialele mamei si sa le transform in jucariile mele si oricum nu ar parea altceva decat o nebunie prea mare pentru cineva de varsta mea.
Dar daca m-as reapuca cu siguranta nu mi-am pierdut imaginatia in a face astfel de lucruri si poate ca in sfaarsit voi crea ceva mult mai sofisticat decat atunci, pe vremea copilariei mele. Dar cum lenea este mult prea mare acum incerc si eu sa fac doar ceea ce trebuie in fiecare zi, chiar daca de cele mai multe ori lucrurile devin monotone si nu mai au nici un farmec. Sper ca in cea de-a treia perioada din viata mea sa fiu mult mai creativa decat acum altfel voi ajunge sa am o viata foarte plictisitoare.
Adaugă un comentariu