Uneori ma gandesc ca am devenit un om disperat, in cautarea mea de a face rost de bani pentru a-mi intretine familia. In ultima perioada de timp am avut parte de foarte multe probleme si la un moment dat nici macar nu mai stiam cum sa le fac fata. Nu mai stiu ce sa cred, daca sunt norocoasa sau nu, ceea ce stiu insa este faptul ca am o familie, pe care nu vreau s-o pierd si da, pe care vreau sa o ajut in orice moment din viata asta. Pana sa am parte de probleme am tratat lucrurile superficial, desi am stiut ca intr-o zi toata aceasta superficialitate a mea se va intoarce intocmai impotriva mea. Un exemplu simplu este acele cand nu am avut grija asa cum ar trebui de sanatatea mea.
La inceput nu mi s-a parut chiar asa o problema mare, dar pe parcurs mi-am dat seama ca lucrurile nu imi ies tocmai bine. Faptul ca nu luam masa la timp sau ca am inlocuit fructele si legumele cu dulciuri si cafea astea mi-au facut un mare rau. Intr-o zi medicul de familie mi-a spus ca daca nu renunt la modul asta dezordonat de a trai si la mesele neregulate pe care le aveam s-ar putea sa am foarte multe de pierdut. In primul rand stomacul meu a capatat o gastrita urata, coloana de atata stat pe scaun si miscare zece a inceput si ea sa se resimta. Ceea ce este cel mai ciudat este faptul ca daca ajungi sa te imbolnavesti, tot organismul iti cedeaza incet, incet, ca si cum ai fi avut probleme din fabrica.
Primul pas in schimbarea stilului meu a fost un chin. Simteam ca totul se naruie in jurul meu. Asta ca sa nu vorbesc despre mâncare si despre acele fructe, care nu aveau nici un gust, fata de acele dulciuri cu care organismul meu era obisnuit. Mi-a trebuit mai mult de trei luni ca sa-mi pun pe picioare un programel cat de cat valabil si pe care sa-l respect. Trei luni in care m-am chinuit si alti trei ani in care ma lupt sa ma tin pe linia de plutire, chiar daca uneori imi vine sa dau iama in dulciuri si sa uit de sfaturile tuturor. Mai ramane partea cu miscarea si atunci sa vedem de ce mai sunt in stare.
Adaugă un comentariu