Am senzatia ca sunt una din acele persoane, care mereu au tendinta sa se opreasca in momentul in care ceva li se pare nu tocmai bine. Cred ca de foarte mult timp am avut senzatia asta, chiar daca de cele mai multe ori mi-am dovedit ca nu este tocmai asa. In toate problemele astea un singur lucru am observat statul nu te ajuta, ci din contra te afunda in datoriile pentru care sunt respunzatori unii sau altii. In schimb adevaratele probleme, nici macar nu sunt acolo unde se gandesc unii, adevaratele probleme le vezi pe strada, in scoli, in spitale si nu vreau sa continui cu lista asta, care acum in acest moment pare interminabila si nimeni nu pare ca ar face ceva. Ma intreb care oare ar fi cea mai buna solutie sa muncesti pana la epuizare sau sa stai in baza faptului ca mai devreme sau mai tarziu statul de va ajuta? Eu am optat pentru prima varianta, deoarece in varianta doi nu cred – statul nu mi-a demonstrat ca ar lucra pentru mine si familia mea, pentru beneficiile noastre, ale tuturor, ci mai degraba statul lucreaza in numele noastre. Urasc chestia asta ca trebuie sa vorbesc despre stat, dar pentru linistea mea si pentru a-mi continua munca trebuie sa o fac. Nu mi se pare corect ca eu una sa platesc taxe si impozite pentru ca sunt un om normal, cu venituri modeste, iar altii care se cred stapanii acestei tari sa fie scutiti de la texe prin diferite mijloace nu tocmai legale. De ce nu plateste toata lumea, de ce doar unii sunt chinuiti, iar altii se bucura de ceea ce poate ar trebui sa ne bucuram cu totii… asta nu inteleg si sper ca intr-un sfarsit sa aflu sau cineva sa imi dea raspunsul la toate aceste intrebari.
Cum am spus si mai sus imi place sa muncesc pana la epuizare. Asta a fost regula de baza pe care am invatat-o de la bunica mea, probabil poate ca am inteles-o gresit, dar nu regret nimic din toate astea m-am obisnuit asa si nu suport ca timpul sa se scurga degeaba fara ca eu sa nu fi facut ceva. Indiferent ca sunt acasa, la birou sau oriunde in lumea asta trebuie sa existe cate ceva pe care sa-l fac, pe care sa-l mesteresc, trebuie sa am ceva de facut, altfel nu ma simt bine si asa cand plec de acasa ma simt de parca cerul ar pica peste mine, mai ales daca stiu ca o sa ajung intr-un spatiu unde nu prea am ce face. Singurele mele momente de liniste sunt acele momente in care stau la masaj, iar cu ajutorul celor de la masatto pot croseta linistita in timp ce am parte de cateva clipe de masaj.
Adaugă un comentariu