Ne apropiem cu pasi de 1 Mai. Nu am facut nici un plan pentru aceasta zi si nici nu cred ca voi avea timpul necesar pentru a imi face un asemenea plan. Nu am o stare, sau mai bine spus o dispozitie prea buna. Am incercat de nenumarate ori sa depasesc aceasta stare gandindu-ma la viitoarele mele proiecte. De aceea cand ma cuprinde lenea si simt acest lucru tind sa ma gandesc din ce in ce mai mult, la lucrurile pe care le am de facut, la lucrurile pe care mi le-am propus si de ce nu la proiectele care ma ademenesc zi de zi si mai mult, de parca ar vrea sa ma tina strans in capcana lor.
Nici macar nu-mi amintesc cand am fost plecata ultima data, sau cand m-am relaxat la un hotel. Este adevarat ca nu-mi plac calatoriile lungi si mai este adevarat si faptul ca cel mai mult imi place sa stau acasa, in linistea caminului meu. Ceea ce insa mi-a placut si mi-a ramas in minte a fost timpul petrecut la o anumita pensiune, cred ca prin toamna anului trecut, dar nu vreau sa-i dau numele acestei pensiuni, ci doar vreau sa o pastrez pentru mine, ca un mic refugiu de relaxare.
Inca mai am speranta ca intr-o zi voi ajunge in acel loc minunat, unde sa pot sta fara nici un fel de grija. Sa nu imi mai amintesc nici de problemele legate de birou, nici de problemele legate de familie si nici de problemele care mi se ivesc in fiecare zi desi nu mi le doresc. Am incercat de fiecare sa nu ma mai gasesc la ele, dar fac ce fac si ele tot in mintea mea raman. Chiar daca ma deconectez cateva minute, nu pot ramane asa in pace si liniste macar o zi, caci aceste ganduri nu vor sa-mi dea pace.
Va povesteam mai devreme in acele cateva randuri cu foarte multa nostalgie despre acea pensiune, unde am reusit sa ma regasesc si unde am putut chiar sa ma linistesc cateva ore. Ma gandeam ca poate ar fi fost de vina peisajul. Intrucat iubesc mulntele foarte mult am gasit as putea spune locul perfect cu privelistea perfecta. Nici nu mi-a luat prea mult timp sa ma indragostesc de acel loc minunat si pe langa privelistea pe care o iubesc, ospitalitatea oamenilor de acolo m-a facut nu numai sa pastrez acest mic coltisor in suflet, ci si sa merg pe acolo cu prieteni dragi, apropiati.
Ce mi-a placut la acea pensiune cel mai mult – hmmm – cam greu sa hotarasc acest lucru, dar pot afirma cu tarie ca mi-au placut halatele si asternuturile. Erau atat de pufoase, atat de moi, incat dimineata imi era atat de greu sa ma despart de acestea. Poate ca a fost si vina mea pentru ca sunt atrasa de lucrurile foarte pufoase si foarte moi. Si da cand dau de asa ceva imi place sa stau mult timp in pat si sa lenevesc, desi mai spun inca o data ca nu sunt adepta lenevitului. Imi place sa muncesc, asa cum de multe ori spun prietenii mei, pana la epuizare. Daca esti interesata de asternuturi pufoase si moi, aici vezi cele mai frumoase si deosebite halate si lenjerii.
Adaugă un comentariu