Nu stiu daca v-ati inchipuit vreodata vreo persoana, care sa fie franta de oboseala si care sa nu recunoasca acest loucru, ba din contra sa incerce sa lucreze cat mai mult si spun eu cat mai bine. Asta mi s-a intamplat mie aseara cand recunosc abia mai vorbeam de oboseala si totusi incercam sa ma invart prin casa pentru a mai aseza cat de cat lucrurile lasate ravasite la plecarea noastra de acasa. Si cum ieri am fost mai toata ziua pe drumuri va inchipuiti ca seara aratam ca un zombi care cerea putina odihna si liniste.
Si pentru ca a fost prea multa liniste nu am putut adormi si asa m-am luat de alte treburi, cum ar fi sa strang lucrurile aruncate, sa fac curat prin sertare si alte lucruri care mai de care mai ciudatele. Intr-un final am reusit sa ma bag in pat la somn pe la ora 00:00 – nu a fost devreme, dar nici prea tarziu…
Adaugă un comentariu