Fac ce fac și tot ajung să ascult muzică în timp ce scriu. Dacă stau să mă gândesc bine cred că nici măcar nu aș putea scrie ceva dacă nu ascult muzică. De fapt boala asta o am de pe vremea când mergeam la școală. Nu puteam să mă apuc de scris temele dacă nu avceam muzică în urechi…
Și se pare că această meteahnă o am și acum. În principiu orice aș face, indiferent că sunt acasă, pe stradă sau la birou, totul depinde de muzica pe care o ascult. Dacă am un moment prost sigur pot scăpa de el în câteva clipe, doar trebuie să dau play la o piesă ritmată și cam asta-i tot.
Probabil că pentru acest mic defect al meu este vinovat vărul meu, căci de la el am învățat să-mi fac lecțiile pe muzică și mai apoi să încep să ascult muzică în fiecare moment. Sau poate că ăsta-i modul meu de relaxare și modul meu de a construi ceva fără să-mi mai pese de ceva sau cineva.
Sunt conștientă că lumea nu ar putea să înțeleagă toate acțiunile mele, dacă nu ar face în principiu același lucru. Oricum ar fi multe de spus, dar prefer să mă opresc aici și să-mi văd de treaba mea. Și așa în ultima perioadă am dat de multe chestii pe care trebuie să le rezolv, iar timpul este mult prea scurt.
Sper ca pe viitor să am aceeași energie pe care o am acum în momentul în care ascult muzică. Și totuși abia aștept să ajung acasă, să mă așez pe pat și să dorm ceva mai mult timp… Sper ca în scurt timp să recuperez orele nedormite și să-mi revin din această amorțeală oribilă.
Adaugă un comentariu