Abia aștept să ajung acasă, la țară. Încă puțin și o să pot să ajung să-mi plantez trandafirii. Săptămâna trecută am avut chef să-mi însuflețesc dormitorul și mi-am cumpărat un buchet de trandafiri pe care l-am pus într-o vază aproape de locul unde dorm. Am o pasiune veche pentru trandafiri indiferent de culoarea și de soiul lor.
Mi-am propus ca în această vară să-mi plantez în toată curtea tufe de trandafiri. Iar dacă vă întrebați ce legătură au trandafirii din vaza mea simplu aștept să se ofilească floarea pentru a-i planta într-un ghiveci provizoriu până ce tulpinuțele se vor dezvolta puțin.
Am făcut experimentul ăsta în urmă cu doi ani și anul trecut am avut cea mai frumoasă tufă de trandafir cu o nuanță de un roșu aprins. Și pentru că îmi place să am și dovezi am să vă las aici câteva poze cu micuța mea tufă de trandafir.
Nu știu dacă anul ăsta voi reuși câtuși de puțin să fac în așa fel încât să am parte de mai multe tufe de trandafiri. În afară de trandafiri mai am câteva plante de care trebuie să am grijă asta înainte ca al meu câine destrăbălat să îmi facă ravagii prin grădinița de flori.
Mai ales că este unul din speciile de câine ce îi place să-mi distrugă fiecare colț aranjat, fiecare părticică din flori și bineînțeles să fie mai încăpățânat decât mine. Cred că de aceea noi doi (eu și câinele) ne înțelegem foarte bine. Sau mai bine spus ne înțelegeam înainte ca el să se îngrașe ca un porculeț și să nu îl mai pot ține în brațe.
Recunosc eu l-am învățat prost să vină și să-mi sară în brațe. Iar acum că a mai crescut namila a ajuns să mă pună la pământ doar împingându-mă cu labele lui din față. Cam așa a fost și ultima noastră întrevedere – eu întinsă pe jos, iar el ca un nesimțit mă lingea pe față… Cine m-o fi pus să-l iubesc prea mult când era mic?!
Adaugă un comentariu