Uneori imi este dor de oamenii din trecut, bine de anumiti oameni nu de toti, imi este dor de locuri si poate cel mai bizar imi este dor de propriile mele amintiri si mai cu seama de cele frumoase.
Imi place sa fac un slalom printre aceste amintiri, dar in scurt timp imi dau seama si indraznesc sa cred ca pot da timpul inapoi si ca imi pot retraii ale mele peripetii.
Poate ca pentru cateva minute sunt acolo captiva in trecut, dar ceva se intampla prin jurul meu in prezent si imi dau seama ca nu este decat o frumoasa himera care imi tot zgandare memoria si latura mea afectiva.
Sunt curioasa daca prietenii mei trec prin asta sau daca au trecut vreodata prin asa ceva… cum nu stiu raspunsul nu-mi ramane decat sa ma bucur de acele momente pierdute poate prea repede si fara sa puna amprenta in viata mea si in faptele mele din prezent.
E greu cand te gandesti cum ai fost si de cate erai capabil, iar acum cu trecerea anilor sa nu mai intelegi nimic. In afara de acest lucru ai si senzatia ca nimic nu mai poate fi cum a fost, ca imbatranesti pe zi ce trece, iar ca forta din trupul tau este sfasiata si lasata sa se scurga fara a te putea apropia de propriile rani pentru a le putea ingriji.
Adaugă un comentariu