In capul meu toate lucrurile sunt val vartej. Am ajuns sa le incurc mai rau ca un copil mic. Ba ma apuc de ceva si nu mai reusesc sa termin, ba incep cu totul altceva, ca mai apoi sa-mi dau seama ca am omis altceva si ca ar trebui sa ma asigur mai intai de ceea ce ar trebui sa insemne si sa reprezinte prioritatea numarul unu.
Mereu fac asta, dar nu este pentru ca asa as vrea eu, ci toate astea se intampla mai degraba involuntar. Exact atunci cand ma grabesc sa fac si eu ceva bun si corect, tocmai atunci in acel moment se intampla ceva, iar munca mea se da mereu peste cap. De nenumarate ori am incercat sa gasesc metoda potrivita pentru a-mi face ordine in toata aceasta dezordine sa stiti ca inca nu am reusit.
M-am chinuit cateva luni bune, dar rezultatul a fost un adevarat dezastru, nici nu vreau sa-mi amintesc ce a fost in acele momente si cate lupte am dat cu mine, cu persoana mea si cu dezordinea, pe care creierul meu refuza sa o transforme intr-o ordine vizibila. Imi doresc ca in viitorul apropiat sa imi pot aranja prioritatile, dar si acele lucruri, care imi aduc sentimente si trairi speciale.
Adaugă un comentariu