Rautate

Vine o zi cand mai trebuie sa mai si pierzi nu sa castigi, ceea ce produce foarte mult stres pentru unii, mai ales daca au ce pierde. Eu nu stiu daca ziua ai am avut-o sau daca ma mai asteapta una la fel ca aceea zi sau poate chiar mai rau. In ultima perioada am mers mai mult pe pierderi, chiar daca multora din anturajul meu nu li s-a parut sa fi fost chiar asa.

De la sanatate pana la bunuri materiale pe toate le-am pierdut si mai rau observ acum ca pierd si persoane dragi. Persoane, pe care le-am iubit cu sufletul, iar acum isi intorc spatele catre mine unul cate unu. Ma gandeam ca poate este mai bine asa, cel putin observ si eu cine este cu mine si cine nu, chiar daca asta doare al naibii de rau.

Nu sunt persoana perfecta, dar pentru prietenii mei as face orice doar ca sa-i stiu fericiti. Am incercat odata sa fiu perfecta si nu mi-a iesit nimic. Cred ca vina este a mea. Imi gasesc in orice lucru defect desi stiam de la inceput ca nu este bine sa fac asta.

Oare cine m-o fi pus sa vreau ca totul sa fie perfect? Nici eu nu stiu, dar inca mai caut acea perfectiune, pe care uneori o vad ca pe ceva imposibil. Poate ca eu sunt cea imposibila si poate ca da, sunt mai defecta decat toate lucrurile pe care le fac.

 

Uneori sunt rea, atat de rea incat nu ma regasesc nici eu si nu stiu de unde poate veni toata acea rautate, oare putin din interiorul meu este putred si nu pot scapa de acea putreziciune… Presimt ca momentele mele de nefericire abia au inceput chiar daca asta nu este corect nici pentru mine, nici pentru cei apropiati mie…