O alta operatie alte costuri si mai multe datorii. Ajunsesem in situatia in care mintea mea nu mai putea gandii. Nu se putea concentra si chiar mai rau incepea sa uite amanunte importante, desi incercam din rasputeri sa ma relaxez si sa-mi fac mintea sa ma asculte intr-un fel. Aveam amici care imi spuneau ca intr-o zi o sa-mi explodeze capul de atatea ganduri. In plus de asta nu doar eu am fost afectata de cele intamplate, mai era si fratele meu acolo, mai era si mama care avea probleme. Tot timpul aveam obsesia de a fi egosita, egoista cu mine, cu cei din jurul meu, cu cei ce imi voiau binele, iar eu i-am dezamagit pe rand unul cate unul.
Inca nu pot sa-mi dau seama daca oamenii din jurul meu nu ma intelegeau sau pur si simplu nu stiam eu sa ma fac inteleasa. Am pierdut timp pretios in incercarea mea de ai face pe altii sa ma inteleaga asa cum sunt. Nu am nevoie de machiaje sau de lucruri scumpe pentru a fi altfel sunt asa cum am fost si voi ramane asa. Cred ca perioada asta cat a stat tata prin spitale, chiar daca am fost departe de ai mei, de mama si de fratele meu, m-am apropiat de ei, dar in felul meu.
Cateodata nu ai curajul sa faci tot ce simti si atunci incerci sa combini ceea ce iti place cu ceea ce esti nevoit sa faci. Nu exista viata fara compromisuri, desi urasc chestia asta, chiar nu exista viata fara compromisuri trebuie doar sa stii sa fii echitabil, sa-ti pastrei o oarecare distanta si bineinteles sa nu-i lasi pe ceilalti sa te schimbe indiferent in ce fel. Daca tiu te simti bine in pielea ta nu are nici un rost. As putea spune ca regret anumite schimbari, deoarece nu ma simt confortabil cu ele, dar acum dupa atata timp nici nu le mai pot indeparta. De fapt si de drept am invatat ca toate lucrurile astea au o legatura, exista o coexistenta intre ele, pe care esti nevoit sa o respecti.
Adaugă un comentariu