In acel an in care tata s-a operat totul mi se părea ciudat. Ma simțeam de parca toata lumea era împotriva mea, desi eu începeam sa descopăr lumea cu alti ochi si încercam pe cat posibil sa ma descurc cu noua mea viața. Nu mi-a fost deloc ușor sa lupt de una singura cu toate răutățile târgului si in afara de asta mai erau si problemele tatei de sănătate plus problemele noastre financiare.
Exact când îmi doream sa scap de perioada grea si sa încep sa ma ridic din nou, exact atunci cineva a binevoit sa-mi mai trimită cate una si sa ma pună la podea. Ma întreb oare când se vor termina toate aceste grozavii caci îmbătrânesc si nu ma mai simt in stare sa o iau de la cap de fiecare data când ma trezesc cu vreo problema. Cam asta a fost si atunci când tata avea probleme, caci in acele momente nici nu ma gândeam ca este posibil sa nu scăpăm niciodată de ce poate fi mai rău.
Sunt conștientă ca nu il pot pastra pentru o vesnicie asa cum sunt constienta si de faptul ca foarte curand ma pot duce si eu in același loc, mai ales cu durerile de cap din ultimele zile. Nu sunt nici zeu nici Dumnezeu sa-i pazesc, dar am zis ca este de datoria mea sa le ofer tot ce este mai bun, sa le ofer o parte din protecția mea familiei mele, pana la urma sunt parte din ei oricât de multe s-ar fi întâmplat. Asa cum va povesteam mi-am vizitat tatal in spital doar la prima operație, la cea de ulcer, caci la cealaltă nu am mai rezistat sa-l vad intins pe acel pat. Cand am intrat in spital mi se parea totul atat de invechit, atat de rece si înspăimântător.
Nimic nu te făcea sa te simti in largul tau, chiar daca acolo te duci pentru un nou început, pentru vindecare, dar nimic nu iti dădea încrederea asta ca ai sa te mai întorci viu. Probabil ca asta este problema tuturor spitalelor – nu te lasa sa visezi. Nu te lasa sa visezi la un nou început, nici macar nu-ti da aceasta sansa. Am fost si cateva elemente de care sa ma minunez, de care sa ma amuz. Si ma gandesc la acei papuci din picioarele asistentelor, la acei saboti medicali ce seamana mai mult cu papucii de guma ai bunicii de la tara. De aceea va spuneam ca totul pare invechit si in acelasi timp trist, pentru noi, pentru toata lumea.
Saboți medicali buni în 2024
Am fost nevoită să cumpăr niște saboți medicali. Cei mai buni saboți au fost cei de mai jos:
Saboti medicali perforati 800
- EVA
- alb
Saboți Leon PU115
- EVA
- alb
MARIA MORARU a zis
Draga mea…ca sa te mai inveselesc. te anunt ca si aici ,in Canada, se poarta aceeasi saboti de catre asistentele medicale si ai sa fii surprinsa cit de comozi sunt ! Acesti saboti sunt construiti speciali pentru picioarele care trebuie sa mearga mult si care trebuie sa reziste 8 ore la presiunea corpului…asa ca…e ok! Problema acasa in spitale e alta…si o stie toata lumea, lipsa de respect din partea cadrelor medicale si mita …astea pe mine personal m-au durut cel mai tare, lipsa medicamentelor si mizeria de acolo…Oricum, fie ca traiesti in Romania sau Canada e bine sa nu ajungi pe la spitale..asa ca SANATETE TUTUROR!
Cristina a zis
Eu zic că cei mai comozi papuci medicinali sunt prima opțiune propusă. Îi folosesc de ceva timp și chiar și-au demonstrat calitatea. Recomand.