Cu ce ar trebui să încep mai întâi? Cu toată fericirea asta care-și face simțită prezența în prag de seară sau cu tristețea că au trecut o sumedenie de ani fără să înțeleg ce trebuie să fac? În mod normal la cum mă cunosc pe mine cu siguranță aș fi început cu tristețea mea, dar azi nu.
Azi nu am să fac asta, căci azi este primul meu pas către schimbare,către ceva nou, către acel frumos pe care mi-l doresc din adâncul inimii. Mă simt ciudat, mă simt de parcă aș fi o puștoaică de 13/14 ani care încă mai încearcă să mai facă ceva. Nu știu unde m-am blocat până acum și de ce nu am făcut nimic în privința asta, dar cu siguranță acum îmi doresc mai mult ca niciodată să nu îmi mai pierd timpul pe nimicuri.
Îmi pare atât de rău că mi-am dat seama prea târziu de câte lucruri frumoase pot face. Și probabil că nici acum nu mi-aș fi revenit dacă nu exista el care să mă îmi vorbească atât de frumos despre mine de parcă aș fi ceva magic. La început am crezut că sunt glumițele lui nesărate, apoi simțindu-mi îndoiala mi-a dat mii și mii de motive care să mă facă să mă cred în vorbele lui.
E chiar plăcut să ai o persoană cu care să vorbești despre absolut orice, oriunde și aproape oricând. Sunt zile în care el mă scâie pe mine cu nu știu câte întrebări (asta se întâmplă când el nu are concerte și stă acasă) și sunt zile când eu, la rândul meu îl agasez cu întrebările mele.
Fac chestia asta în acele momente când sunt cu moralul la pământ. Și mai fac asta pentru că știu că el nu o să se supere niciodată ba din contră ne place să facem glume unul pe seama celuilalt. Dar astăzi m-am hotărât că vreau ceva mai mult de la mine. Astăzi vreau acea schimbare pe care mi-o doresc de vreo patru, cinci ani cred. Oare voi reuși până la urmă?
Adaugă un comentariu