Anumite perioade din viata mea m-au facut sa fiu altfel, m-au facut sa gandesc altfel si peste toate poate ca nu timpul a fost principalul vinovat, ci intamplarile prin care am fost nevoita sa trec. Imi amintesc de faptul ca in copilarie imi placeau foarte mult lucrurile cu foarte mult luciu,sclipici si tot ce avea raze de lumina. Poate ca toti copii atunci cand sunt mici sunt atrasi de aceste lucruri, dar eu nu numai ca eram atrasa imi amintesc ca ii luam mamei toate materialele pe care le avea in acele momente si lipeam tot felul de perlute si de margeluse.
Toate astea se intamplau pentru ca o vazusem pe mama cum incerca sa-mi faca costumul popular pentru gradinita si nu stiu ce s-a intamplat in mintea mea, dar eu credeam ca ii dau o mana de ajutor daca ii luam materialele si ma ascundeam cu ele pe unde puteam. Imi e asa dor de acele zile inca as vrea sa le mai am, dar stiu ca acest lucru nu este posibil. Probabil ca mai tarziu de aceea am simtit nevoia sa incep sa invat sa crosetez, sa cos si sa fac tot felul de lucruri, propabil ca mama si bunica sunt principalele vinovatesi vinovate in sensul bun. Acum inca mai sunt atrasa de margele, perlute, materiale viu colorate si multe altele. Insa cel mai mult imi plac acele bijuterii care au cateva pietricele colorate.
Insa si aici exista o problema pentru mine nu imi plac acele pietre mari, ci sunt adepta acelor pietre mici si foarte mici, acelor pitre care abia sunt sesizabile, deoarece tot ce este mic, putin si simplu este mult mai atragator decat ceva mare, impunator si neslefuit. Ma intreb oare ce crede bunica de acolo de unde este despre mine, despre toate lucrurile pe care incerc sa le duc la bun sfarsit? Oriunde ar fi stiu ca ma vede si stiu ca imi va alina sufletul de fiecare data cand problemele for fi mult mai greu de dus la bun sfarsit…
Adaugă un comentariu